amintiri....amintiri....

....imi e atat de simplu sami aduc aminte...nu ar trebui sa spun , dar simt nevoia,,,,chiar daca acum sunt niste simple amintiri inainte erau o parete din mine,,...
orice gest pe care il facea si orice zambet pe care mil oferea imi parea cerul ,,imi parea ca inseamna totul ,iar defapt eu ma amageam singura cu o iubire care nu avea un drum al ei pe care sal urmeaze - in iubire e nevoie de doi,iar daka unul lipseste iubirea se destrama - ....si asa a fost..nu e de ajuns un te iubesc cand iti mai aduci aminte ,sau din cand in cand un telefon ca nu cumva sa uite cel d langa tin ca ca sta cu cineva .....vreme a trecut iar eu eram la fel..il vedeam numai pe el si exista numai el,altcineva nu aveam cum sai ia locul..
dupa mai mult tim a plecat de langa mine,definitiv pentru un an,dar acel an,din cauza faptului ca am aflat un lucru care ma cutremurat, sa transformat in toata viata.....numi venea sa cred ca a putut sa faca asa ceva...chiar daca nu vreoiam sa recunosc asta se intamplase de mai multe ori ...iar intrun final eu a trebuit sa iau o decizie....totul trebuia lasat in urma si viata trebuia luata de la capat....
acum st fericita...dar ca intotdeauna amintirile nu pot fi sterse cu un simplu delete si din cand in cand se intorc sa iti dea batai......
dar amintirile raman.....AMINTIRI